De la Banja Luka spre Una Park

Dimineață devreme în Banja Luka. Ne-am îmbucat rapid și am trecut în revistă lucrurile care trebuiau rezolvate urgent: Marina avea un padding desfăcut, telefonul Luciei trebuia reparat, iar patch-urile trebuiau cusute. Planul de zi era clar: Monumentul Revoluției pe muntele Kozara, apoi Una Park.

Ceață, frig și o navă extraterestră

Drumul spre monument a fost plin de viraje frumoase și asfalt bun, doar că trebuia să mergem încet din cauza frigului și a aerului extrem de umed. Pe urmă a apărut și ceața. Am ajuns la o parcare unde Garmin-ul indica monumentul, dar nu vedeam nimic — doar un complex abandonat. Am dat ocolul parcării, Marina întrebând „să cobor?”, Mihai răspunzând „de ce, nu-ți place?”.

Am făcut câteva poze în ceață, Igi și-a probat pălăria cu flamingo a Ramonei (și a fost dragoste la prima vedere), apoi am descoperit că trebuia să mergem la o altă parcare, la 500 de metri distanță, și să urcăm pe jos prin pădure. Motocicletele nu au voie, așa că am rămas în urmă.

După o plimbare scurtă, din ceață a apărut brusc nava extraterestră — o clădire uriașă din beton, cu forme ciudate. Momentul a fost cu adevărat magic. Ceața adăuga la mister. În interior se intră prin niște crăpături de 15-20 cm lățime. Fetele au intrat primele, noi băieții am avut de tras puțin mai greu. La final, toți șase s-au trezit în mijlocul acestui univers magic, un parc de distracții ciudat și impresionant.

Offroad, noroi și discuții pe conferință

Ne-am echipat pentru frig și ploaie și am pornit spre Una Park. După un viraj brusc la stânga, am intrat pe un drum de pământ ud, noroios, cu pietriș. Nouă, pilotilor, nu ne-a păsat. Nici motocicletelor. Doar că 33% din grupă au început să bombăne — fie că le era foame (n-au mâncat nimic toată ziua), fie că le era frig, fie că nu știau unde mergem. Între noi fie vorba, nu sunt sigur că nici piloții nu știau exact unde ne îndreptăm.

Discuțiile au fost încheiate de GPS-ul Garmin, care era destul de sigur pe ruta pe care trebuia s-o luăm. Pe măsură ce coboram, găseam din ce în ce mai multe bălți și pietre. Încercam să ne echilibrăm ca niște gimnaști. Am reușit, și la scurt timp am ajuns înapoi pe asfalt. După doar 5 kilometri de asfalt, am intrat din nou pe offroad. Am trecut pe lângă un pod spectaculos și am încercat să facem o poză perfectă.

Una Park, Zorka și palinca din Sibiu

Am ajuns în cele din urmă la Una Park, destinația de astăzi. Ne-am oprit la primul restaurant și am aflat că Zorka, pensiunea pe care o căutam, e mai încolo pe drum. Am găsit campingul, ne-am parcat în fața unui banner mare cu Jelen — berea care a alimentat tura asta — și am scos palinca de acasă, făcută de Varu din Sibiu. Cu o ploaie ușoară, a căzut noaptea peste Una Park. Într-o notă pozitivă se încheie ziua a patra de vacanță. În episodul următor plecăm spre Croația, căutând o bază militară cu avioane, buncăre și piste excelente pentru mers cu motocicleta.