De la Belgrad la Banja Luka | Serbia BiH
Duminică dimineața, după două nopți în Belgrad, străzile păreau pustii. Am găsit totuși un magazin deschis lângă cazare, ne-am băut cafeaua, am comandat mic dejun și am tras linie: astăzi intrăm în Bosnia și Herțegovina. Planul era să ajungem la lacul Modrac și să continuăm spre vest, către zona montană.
Taxe croate și o doamnă confuză
Am ales ruta cea mai rapidă, care trecea prin Croația. La punctul de taxare ne-a întâmpinat o doamnă care fie zâmbea, fie părea supărată pe noi, fie pur și simplu nu știa ce face. Pe lângă ea, pe asfalt era și o pată mare de ulei. „Să ne calmăm toți aici”, a zis Mihai când doamna nu prea înțelegea ce vrem. Prima zi la serviciu, probabil. În fine, am trecut granița și am intrat în Bosnia.
Am ocolit lacul Modrac, am văzut un restaurant-navă pe mal, dar zona părea destul de moartă, așa că am continuat spre munți. Ne-am oprit la benzinărie, vremea nu mai era caniculară ca în zilele anterioare, și acolo am dat peste un tip dubios, artist nerecunoscut, venit cu bicicleta. Vorbea mult, gesticulând enorm, făcea poze cu toată lumea, mai ales cu Adi, și săreau ideile din el ca dintr-un robinet stricat.
Cetatea din Srebrenik — sfat de la om întâmplător
Printre toate ideile lui dezordonate a apărut una interesantă: ne-a spus de o cetate medievală în apropiere, la Srebrenik. La început am fost sceptici, am verificat pe hartă — cetatea nu era marcată. Dar am plecat spre ea oricum. La urma urmei, ce să vezi? După vreo 20 de kilometri am ajuns la Srebrenik, am urcat dealul, și cetatea era absolut spectaculoasă. Merită deturnul. Dumnezeu să-l țină sănătos pe tipul care ne-a trimis acolo.
Am făcut turul clasic, pozele standard de turiști chinezi, și la ora 16:00 am plecat spre Banja Luka. Drumul a fost lung, cam 8 ore de când plecasem din Belgrad. Am ajuns la ora 20:00, am parcat în centru în parcarea unei firme mici — un domn a vrut să ne dea afară, dar în cele din urmă a cedat. Ne-am dus pe o terasă cu wifi, am căutat cazare rapid și am găsit ceva în apropiere.
Ziua de naștere și clopotele catedralei
Pe 22 iulie Igi și Luci au sărbătorit anii petrecuți împreună. Le-am urat la mulți ani din Bosnia, iar urările noastre au fost însoțite de clopotele catedralei din apropiere. Clopotele astea sunau la fiecare 15 minute. Proprietarul cazării a venit, i-a luat pe Adi și Ramona să le arate apartamentul, și ce să vezi? S-au dus la o bere cu el. Noi am rămas să ascultăm clopotele. Seara era tânără, dar ziua a treia de vacanță se încheiase. În episodul următor începem și traseele de offroad, plus punctele de interes din lista noastră.