Cu motocicleta pe fosta cale ferată
După două zile în Sarajevo — turiști cu motoarele parcate și rufele spălate — era timpul să plecăm mai departe. Destinația zilei: un traseu de offroad undeva sus în munți, inspirat de dangerousroads.org. Habar n-aveam ce ne așteaptă.
Tunelul Vieții și rucsacul uitat
Prima oprire: Tunelul Vieții din Sarajevo. Nu pentru istorie, ci pentru că uitasem rucsacul acolo cu o zi înainte. Am recuperat rucsacul, am pornit motoarele, și 15 kilometri mai încolo ar fi trebuit să fie intrarea pe calea ferată.
Pe traseul de azi obișnuia să circule trenul Sarajevo-Pale. Ideea era să mergem pe șinele vechi — ceea ce suna epic pe hârtie. În practică, a fost și mai epic.
Etapa 1: Orientarea (sau rătăcitul organizat)
Am pornit cu prima etapă a aventurii: să găsim traseul. Am umblat prin străduțe ciudate, cu trepte mari de piatră și case atât de aproape încât părea că o să intru cu motocicleta pe la geam.
La un moment dat, Ramona ne sugerează să mergem spre vale. Ne schimbăm direcția de vreo trei ori, Igi comentează că fetele nu sunt niciodată mulțumite, și în cele din urmă dăm de un magazin alimentar. Luăm apă, provizii, și pornim mai departe.
Calea ferată — 99 de tuneluri și un pod lipsă
După ce am explorat majoritatea străzilor din zonă, dăm de cineva care știe drumul. Ne arată traseul corect. Ce a uitat să ne spună: că podul nu mai există.
Drumul de-a lungul fostei căi ferate era spectaculos. Pietrele, prăpastia în stânga, panouri cu mine terestre, și tuneluri. Multe tuneluri — 99, să fiu exact. Calea ferată avea ecartament îngust, cam jumătate din trenurile normale, și arăta ca un funicular mic.
Ajungem la un pod. Mai corect spus, la locul unde ar fi trebuit să fie un pod. Tipul ne-a spus că trebuie să accelerăm pe pod. Ei bine, greu să accelerezi pe un pod care nu mai există de mult.
Întors cu fața — printre mine și viespari
Să întoarcem motocicletele pe pietre într-un loc strâmt, cu prăpastie în stânga și panouri cu mine în dreapta, a fost o experiență interesantă. Am făcut fotografii amuzante în timp ce ne gândeam cum dracu’ să ieșim de acolo.
Igi a găsit o soluție creativă: a trecut pe lângă pod prin vegetație, ignorând complet fauna locală și minele posibile. Marina și Ramona au dat peste o viperă în timpul ăsta, ceea ce a făcut situația și mai interesantă (Marina are fobie de șerpi).
Înapoi la Sarajevo — cu un șurub în minus
Am reușit să întoarcem motocicletele și să revenim spre Sarajevo. La un moment dat, am observat că mi-a căzut un șurub de la pedala de frână — vibrase până s-a desprins. Soluția: colier de plastic (zip tie). Am oprit la primul restaurant pentru 5 Cola și o Fanta + supe.
Am găsit un restaurant superb cu vedere spre Sarajevo. Ironia e că dacă nu beam apă de la fântâna din Sarajevo cu o seară înainte (legenda spune că dacă bei, te întorci), poate podul era întreg și treceam. Ce să mai.
Bungalouri la Boracko Jezero
Ne-am hotărât să părăsim Sarajevo totuși. Era aproape ora 19:00, avusesem o zi plină, și nimeni nu mai avea chef să monteze cortul. Am oprit la Boracko Jezero, un camping superb lângă lac, unde am găsit bungalouri libere. Check-in rapid, mâncare, șase beri reci, și seara era încă tânără.