Cu motocicleta spre Belgrad
Cât timp poți pierde discutând despre bagaje, camere de acțiune și intercom-uri până să pleci în vacanță? Răspunsul: destul. Iar pe al doilea răspuns l-am aflat când am realizat că am uitat acasă camera de acțiune nouă, cumpărată special pentru turul ăsta. În fine, la ora 14:00 am plecat din București spre prima zi dintr-o aventură de 17 zile: Bosnia și Herțegovina, țară pe care niciunul dintre noi n-o văzusem până atunci.
Șase oameni, trei motociclete, un Excel
Trei cupluri — eu cu Marina pe KTM-ul 1190 Adventure R, Igi cu Luci pe V-Strom 1000 XT, și Adi cu Ramona pe V-Strom 1000. Am cărat genți, cortul pe care abia l-am folosit, o trusă de medicamente pentru orice scenariu, și un Excel cu POI-uri. De la momentul în care am stabilit destinația, am avut mai multe ședințe de bere decât ședințe de planificare cu harta în față.
La plecare, intercomunicatoarele au decis să funcționeze abia în ultima clipă. Fetele și-au făcut conferința lor de trei pe intercom, noi băieții pe a noastră. Marina a scos șnițelele de casă, am oprit la Craiova ca să ne hidratăm și să mâncăm, și am mai îmbrăcat și echipamentul de ploaie pentru că bătea un vânt zdravăn.
Planul inițial era să ajungem la Orșova și să tragem linie. A doua zi să mergem spre Belgrad. Problema e că fetele, în conferința lor de trei, au vorbit atât de mult încât au uitat unde sunt. La un moment dat au realizat că suntem la graniță cu Serbia și n-au înțeles ce căutăm acolo. Se așteptau să ajungem la Orșova, nu la graniță. Luci: „Când am plecat ați zis cu toții că mergem să bem vinul ăla rece!” Igi: „N-am zis că-l bem la Orșova!”
Belgrad improvizat, la ora 22:00
Discuțiile au continuat pe conferință, ne-am văzut de drum, iar motocicletele au înghițit kilometri. Undeva pe drum am câștigat un ceas — Serbia e cu o oră în urma României, deci aveam timp destul să ajungem până la Belgrad. Am rezervat un apartament la o pauză de pe drum, am sunat gazda, i-am spus că ajungem pe la 22:30, și am tras direct spre capitala Serbiei.
Un polițist ne-a oprit la o taxă și ne-a întrebat unde mergem. Ne-a urat drum bun și să ne bucurăm de bere. Cred că a observat farurile de ceață ale lui Adi, care arătau ca niște neoane sub motocicletă. Igi comenta între timp că amândouă farurile mele sunt strâmbe — „Arată ca o discotecă pe roți.” Le-am lăsat așa — luminau gropile, și asta conta.
Am ajuns cu 30 de minute mai devreme decât am anunțat. Ne-am cazat rapid, și „echipa de băut a României” — cum ne-am botezat singuri — a ieșit în oraș să explorăm Belgradul pe jos.
Două nopți printre oameni relaxați
Belgradul ne-a primit cu atmosferă, cu locuri pline de viață și cu oameni care știu să se bucure de oraș. Am petrecut două nopți și o zi întreagă acolo, și toată lumea a fost de acord: orașul ăsta merită pus pe lista de must-visit. Asta a fost ziua întâi dintr-o serie lungă de aventuri prin Bosnia și Herțegovina, 2018. Trei motociclete, șase oameni, și o țară pe care n-o cunoșteam deloc.