Mostar, hangarul subteran, Blagaj și înapoi
După o noapte scurtă la Boracko Jezero, am plecat spre Mostar — orașul despre care toată lumea vorbea bine. Aveam planificate două zile întregi acolo, nu era grabă. Era cald — 37 de grade Celsius (sau vreo 98 Fahrenheit, pentru cei care măsoară altfel).
Podul Vechi din Mostar — și săriturile locale
Check-in rapid, ne-am schimbat în haine de turist, și am pornit în oraș. Prima oprire: Stari Most, Podul Vechi. Se ridică la 25 de metri deasupra râului Neretva, care e considerat cel mai rece râu din lume.
Ce e interesant la podul ăsta: localnicii sar de pe el, în fața tuturor. Când ai un public întreg care te privește, nu prea mai ai de ales — muști momeala și sari. Adi zicea că el ar fi putut să sară așa. Sigur, Adi.
Orașul e colorat, plin de viață, cu suveniruri ciudate în formă de glonț și clădiri cu cicatrici de la războiul din 1992. Seara am mâncat bine, am băut vin, și am fumat narghilea. A doua zi, după o vizită rapidă la service, am plecat din oraș.
Hangarul subteran — bază de avioane din epoca Iugoslaviei
Am reușit în final să găsim hangarul de avioane lângă Mostar. Prima impresie: nu era prea plăcută. Zona părea părăsită și cam dubioasă.
Ne-am propus să facem fotografii înăuntru. Am parcat motocicletele în fața porții și am început sesiunea foto. Problema era lumina — farurile făceau prea multă lumină în poze. Am încercat din față, din spate, cu faruri, fără faruri. La un moment dat, interfonul meu începuse să facă zgomot și nu auzeam ce zicea lumea. „De la spate! Fă poza de la spate!” — „A, de la spate…”
Blagaj și cascada Kravice
Am părăsit hangarul și ne-am oprit la prima benzinărie. Apoi, spre Blagaj. Dar stai — am uitat să punem bani pe card. Dacă n-ai bani în cont, trebuie să plătești cash, nu-i așa?
În Blagaj am vizitat mănăstirea construită în 1520 pe râul Buna, acum monument național. După 5 Cola și o Fanta (din nou — Fanta e pentru Luci), am pornit spre următoarea locație.
Cascada Kravice e magnifică. E și rezervație națională, dar asta nu înseamnă că nu poți face baie — mai ales când sunt 35 de grade afară. Ne-am răcorit bine de tot.
Motorină pe drum și o cădere ușoară
După cascadă, băieții au sugerat un offroad scurt înainte să ne întoarcem la Mostar. După doar 65 de kilometri, am simțit roțile alunecând — era motorină pe drum. Aveam deja grip zero și am încercat să țin motocicleta dreaptă.
Igi, care era în fața mea, a alunecat și a căzut pe lateral. Nu a fost nimic grav — doar niște zgârieturi pe motor și topcase-ul îndoit. Toată lumea era fericită că s-a terminat cu bine.
Nimeni nu mai avea chef de offroad după asta, așa că ne-am întors la Mostar. Am mers pe terasă și am luat o bere. A doua zi urma să ne întâlnim cu doi prieteni din București și să facem rafting pe Neretva. Râul cel mai rece din lume, țineți minte?
Traseul de astăzi