Pornim pe offroad spre Jajce
Dimineața ne-a găsit în camping-ul de lângă lac. Din fericire, copacii ne-au salvat de o trezire brutală la soare. Am împachetat lucrurile și am plecat spre parcare – „Bai, chiar e lungă plimbarea asta” – apoi am pornit spre sud, către Martin Brod și Parcul Una. Am oprit la magazinul local să luăm apă și am intrat pe offroad.
Praf, pante și drumuri care se termină în curtea cuiva
Igi: „Acum fetele sunt pline de praf…” Luci: „Prima dată când am venit aici nu părea atât de prăfos.” Igi: „Pentru că ploua.” Luci: „A, da, corect.”
Am vrut să facem niște poze la un moment dat, dar nu am așteptat pe partea cealaltă – „Cred că drumul ăsta se termină în curtea cuiva”, am zis eu. Și chiar așa era. Am trecut prin curtea unui localnic, apoi am ajuns în fața unei pante pietroase de urcuș. „Asta e unde se termină drumul. Trebuie să luăm panta urâtă, da?” Ramona a mers în scout, ne-a dat green light. Primul a urcat Adi, urmat de Igi, apoi noi.
După ce am urcat, am ajuns la prima intersecție. Adi: „Care e drumul corect?” Eu: „E punctat, drept înainte, ăla e drumul.” Adi: „Ăla e calea ferată, bă!” Eu: „Băi, drumul merge de-a lungul căii ferate!” La început, drumul trecea prin pădure răcoroasă, băltoacele create de ploaia de acum câteva zile nu erau dramatice. Până acum.
Podul peste râul turcoaz și prima ceartă
Pe măsură ce avansam, drumul devenea tot mai îngust. Apoi, deodată, am ajuns la un pod peste un râu turcoaz incredibil. Adi și Igi au trecut primii, fără probleme. Rândul nostru. La început totul mergea bine. La jumătatea podului însă, Marina – fermecată de peisaj – se uită în față și mă vede ridicat în picioare pe pedale. Semnal de alarmă. Îmi apucă jacheta. Lanțul de evenimente a dus la primul moment tensionat al călătoriei – prima ceartă.
„Pane, nu face asta!” am strigat eu. „Nu face asta! Stai pe loc și nu face nimic!” Marina: „Nu te ridica în picioare!” Eu: „Trebuie aici! Ocupă-te de treaba ta și nu trage de jachetă!”
La scurt timp după pod, drumul îngust a devenit și mai îngust. Mergeam tot pe treapta întâi. Ventilatorul radiatorului mergea non-stop, fără prea mult succes. Am ajuns la 117 grade Celsius. Motorul a trecut repede de 120°C și a afișat eroare. „Hai să vedem temperatura… 122°C? S-a încălzit mai tare stând pe loc?”
Întoarcere la Martin Brod și drumul alternativ
În timp ce febra mea continua să crească, am decis să ne întoarcem la Martin Brod și să încercăm alt drum. „La dreapta spre Očigrije.” Nici drumul alternativ nu a mers bine. Am trebuit să scoatem motocicleta galbenă – „King” – la propriu, din noroi. „Țineți-o și o împingem înapoi.” „E pe treaptă?” „Da.” „Atunci o ții tu, nu?” „Da, frâna!” Igi: „Frâna e noroiul!”
„Ai bocancii foarte curați.” „OK, e timpul să fierbem iar motorul, să mai facem o pauză și gata! Băi, 111 grade, gata, îngheață – trebuie să oprim și să-l mai încălzim!”
Releu, pădure și drum spectaculos
Pe drumul de întoarcere spre Martin Brod, am decis să urcăm la un releu – pe alt drum offroad. Am întâlnit un tractor mare care trăgea lemne. Problema nu era tractorul, ci drumul noroios. Am pornit în sus, susținuți de șoferul care răspundea „da” la orice întrebare – Marina: „Tipul ăsta zice «da» la orice, nu știu dacă înțelege ceva…”
Am ratat complet obiectivul – releul – dar traseul a fost fantastic. Pădure răcoroasă, drum larg, fără tufișuri. „Îmi plac băltoacele de pe drum… treci prin ele și răcești motorul”, am zis eu. La final, am ieșit pe un drum cu serpentine care ne ducea spre Jajce. „Uitați-vă la asta!” am strigat eu arătând pe hartă.
Am găsit cazare pe Booking și am plecat să întâlnim proprietarul. 265 de kilometri astăzi. După ce ne-am cazat, am ieșit în oraș. Au găsit, în ordine: un restaurant, un bar și un club cu muzică live. Perfect.