Rafting pe cel mai rece râu din lume – Neretva
După ce am vizitat Mostar-ul legendar și am făcut o tură la cascada Kravice — cu incident minor, dar totul a fost bine — ne-am dorit o zi fără motociclete. Adică fără să le conducem. Să le privim de la distanță, parcate liniștite, în timp ce noi ne uităm cum arată Bosnia din mijlocul râului Neretva.
Pe Neretva i se spune „cel mai rece râu din lume”. Nu știu cât de adevărat e asta, dar după ce Adi și-a băgat mâna în apă, a confirmat — e gheață lichidă. Musca și cu Denisa ne-au întâlnit dimineața în Mostar, plus încă doi prieteni din București, Vlad și încă o persoană. Opt oameni, o zi liberă, și o agenție de rafting cu un nume pe care-l știa toată lumea pe acolo: Hitko Rafting.
Rafting pe un râu de munte, cu bere la final
Am ajuns la baza de rafting — echipament, veste de salvare, pagaie, explicații minime despre ce să faci dacă te răstoarnă barca. Luci a privit ghizii și a comentat amuzată: „Bai, suntem pe mâini bune, nu?” Adi a stat cu camera și cu zâmbetul pe buze toată ziua — când nu era ocupat să comenteze absolut tot ce se întâmpla în jurul nostru.
Când ai opt oameni într-o barcă inflabilă pe un râu de munte, lucrurile se complică repede. Ghidul a strigat „stânga ascuțită!” exact când Musca a vâslit în direcția opusă. Cred că s-a lovit, dar nu am prins exact ce. Vlad a mărturisit că a prins două beri de la ghizi — o tradiție veche de 10 ani, pe care o respectă religios turiștii care vin pe aici vara. Prima dată veneau doar pentru bere. Acum beau vin.
Musca s-a hotărât să se scalde
La un moment dat, râul s-a liniștit puțin — zonă mai adâncă, curent mai slab, suficient de cald afară cât să nu-ți pese că apa e rece. Musca s-a aruncat să înoate. Sau mai bine zis, s-a lăsat dus de curent în timp ce Adi filma totul și comenta: „Uite cum se coboară cum trebuie din barcă!” Ceilalți au râs, ghizii au observat că doi turiști au apucat să sară după el — probabil se așteaptă să sară cineva la fiecare tură.
La finalul zilei, Vlad a anunțat triumfător: „Avem haine uscate!” Musca, care era ud leoarcă, a comentat ceva despre dreptate cosmică. Marina s-a uitat la toată lumea și a zis calm: „Abia aștept să văd episodul în care stăm toți în picioare pe malul râului, uzi, și încercăm să ne convingem că ne-am distrat.”
O zi fără motociclete, dar nu fără aventură
A fost un ragaz bun. Două cupluri pe motociclete, plus prieteni din București care au venit cu mașina — o formulă ciudată de vacanță, dar a funcționat. Am stat pe Neretva, am vâslit câteva ore, am râs pe seama dezastrelor mici, și am terminat ziua fără să ne spargem capul de vreo piatră. Până la urmă, asta contează.
În episodul următor intră în acțiune buncărul atomic al lui Tito din Konjic, la peste 200 de metri sub pământ. Ne îmbăiem din nou — de data asta din cer — și ajungem la lacul Blidinje pe un drum de piatră. Cum altfel?