Călătoria are un final surprinzător

Episodul final al turului prin Bosnia. Plecăm spre Kosovo dimineața devreme. Micul dejun cu dovleac murat în ulei nu s-a potrivit cu stomacurile tuturor. Ploaia ne-a urmărit până în Sarajevo — exact unde am oprit din nou. Nu puteam să plecăm din Bosnia fără un ultim popas la restaurantul Romanija.

De pe drumul național vedem în stânga calea ferată abandonată — aceeași pe care am încercat să o urcăm cu motocicletele cu câteva zile în urmă. Dacă n-ai văzut episodul ăla, pune pauză acum. Link-ul e în colțul din dreapta sus. Merită.

Am trecut prin o mie de tuneluri astăzi

Am numărat cred că vreo mie de tuneluri pe drumul ăsta. Sau cel puțin așa s-a simțit. La un moment dat ne-am oprit și am intrat în modul turistic — poze, peisaje frumoase, râul în fundal. Cineva ne-a întrebat dacă vrem plimbare cu barca. Adi a comentat că a condus barcă toată ziua. Nu am înțeles exact la ce se referea.

Apoi a venit lovitura: amortizorii de la Suzi au început să curgă ulei. Ramona s-a uitat și a spus calm: „Se vede cum curge.” În două secunde s-a golit. „Nu-i bai, nu mai are mult de curs.”

Kosovo a fost închis pentru turiști

După o pauză de cafea, am plecat spre Serbia. Am intrat în Serbia și am continuat spre Kosovo. Seara a căzut repede, am ajuns în Novi Pazar și am mers mai departe către graniță. Amortizorul de la Suzi cedase complet. Arcul era tot ce mai rămăsese. Era noapte neagră când am ajuns aproape de graniță. Am aflat că nu era deschisă pentru turiști.

O bătrână locală a spus ceva despre poliție. Ramona a tradus: „Poliția nu ne lasă să trecem.” Igi a comentat ceva despre semafoare și cotituri. Am decis să ne întoarcem în Novi Pazar și să ne cazăm acolo.

Opțiunile noastre erau limitate

Mihai a rezumat situația: „Uite ce zic, băieți. Nu știm unde se trece granița, suntem în mijlocul nimicului, nu avem bani cash, așa că hai să mergem în orașul ăsta, întrebăm la hotel unde putem trece, schimbăm bani sau scoatem euro de la ATM, și vedem ce facem de acolo. Chiar acum nu avem nicio idee.”

Adi a întrebat: „Vrei să stai peste noapte în orașul ăsta minunat?” Ramona a spus: „Nu prea avem de ales.” Am renunțat la planul de a trece în Kosovo în seara aia și ne-am întors în Novi Pazar. Igi a râs: „Ce tare, o să trecem din nou peste denivelatele alea.”

Novi Pazar în seara zilelor orașului

Am găsit un hotel — nu știu câte etaje avea clădirea, dar noi eram sus de tot. Camera era uriașă. Ne-am cazat repede și am ieșit în oraș. Se sărbătoreau zilele orașului — muzică, lume pe străzi, atmosferă de festival. Marina m-a întrebat dacă vreau să mergem la cetatea din oraș. Am zis: „Nu vreau să-mi sparg suspensia și mai tare.”

Dimineața am plecat spre România. Musca a primit un cadou — un antifurt pentru ghidon. A zis mulțumesc politicos. Am făcut o oprire de urgență pentru 5 Cole și 1 Fanta, pentru că o albină hotărâse să meargă cu noi în continuare. Am oprit la prima terasă cu wifi ca să găsim cazare. Am ajuns într-o locație foarte comunistă — fetele au vrut să vadă cum arată, apoi au decis să anulăm rezervarea.

Ne întoarcem acasă prin Calafat

Grupul a decis să meargă direct spre România și să petreacă noaptea în Calafat. Tocmai când am intrat în România, am dat peste traficul de după-amiază. Era festival folcloric în Calafat — după multă rătăcire și câteva întâlniri apropiate cu alte mașini, am găsit în cele din urmă o cazare pe malul Dunării. Am închiriat o căsuță mică și am dat peste doi șoferi de TIR din Ucraina — unul dintre ei motociclist.

Ce a rămas după turul ăsta

Amintiri despre oameni calzi, primitori, minunați — gata să împartă puținul pe care-l aveau. Am văzut locuri extraordinare și am trăit momente de bucurie și… da, și greutăți. Toate ne-au făcut să ne uităm înăuntru, unul la altul. Prietenia noastră a ieșit mai puternică.

Ești ceea ce trăiești. Și cei cu care alegi să-ți împarți amintirile. Alege-ți însoțitorii cu grijă. Alegerile pe care le faci astăzi te apropie de sinele tău autentic. Cel care vrei să devii. Fericit, împlinit și autentic.

Traseul de astăzi