Cu motorul prin India | New Delhi și Noida

În 2012 am ajuns pentru prima dată în India. Nu pentru motociclete — eram acolo pentru muncă, câteva săptămâni în Noida, lângă New Delhi. Dar tocmai îmi luasem permisul de motocicletă cu câteva zile înainte de plecare și ideea de a sta două săptămâni fără să mă urc pe ceva cu două roți nu-mi surâdea deloc.

Așa că am închiriat o Yamaha Fazer. Prima dată pe o motocicletă în trafic real, prima dată într-o țară străină pe motor, prima dată filmând cu telefonul prins de rucsac cu o soluție improvizată. First of everything.

Noida — traficul care te formează

Dacă n-ați fost în India, e greu de descris traficul. Dar o să încerc. Imaginați-vă tot ce știți despre regulile de circulație. Acum uitați tot. În India, claxonul e cel mai important instrument — nu semnalizarea, nu oglinda, nu regulile de prioritate. Claxonul spune „sunt aici”, „mă bag”, „te rog nu mă omorî” și „bună dimineața” — totul în același timp.

Pe un drum de două benzi mergeai efectiv pe patru. Autorickshaw-uri, biciclete, scutere cu câte trei persoane, camioane decorate cu „Horn Please” scris pe spate (și chiar așa, toată lumea claxona), vaci care stăteau liniștite pe mijlocul drumului, câini care dormeau pe separator. Și eu, pe Fazer, cu permisul proaspăt, încercând să nu mor.

Primele ore au fost terifiante. Nu știam regulile — de fapt nu erau reguli, doar un flux haotic care cumva funcționa. La un moment dat am înțeles principiul de bază: nu te uita în spate, nu te uita lateral, te uiți DOAR în față și mergi. Dacă te bagi, ceilalți se feresc. Dacă eziti, mori. Poate nu la propriu, dar sigur simți asta.

New Delhi pe două roți

Am început să explorez New Delhi seara și noaptea, când traficul era mai liniștit — relativ vorbind, pentru că în Delhi „liniștit” tot înseamnă mai mult trafic decât pe cel mai aglomerat bulevard din București la ora de vârf.

Navigarea? Aventură. GPS n-aveam — telefonul era ocupat cu treaba mai importantă, adică filmatul. Prin New Delhi m-am descurcat întrebând localnici, care erau incredibil de dispuși să ajute. Problema era că fiecare om pe care-l întrebam îmi arăta altă direcție. Am ajuns să întreb trei oameni și să merg în direcția medie. Funcționa surprinzător de bine.

Cele mai tari momente erau dimineața devreme, pe la 5-6. Orașul se trezea încet, ceața se ridica de pe bulevardele largi, și pentru câteva minute aveai senzația că ești singur. Apoi apărea primul rickshaw, apoi un camion, apoi o vacă, și revenea haosul normal.

Într-o seară am luat-o pe un drum despre care credeam că duce spre hotel. Nu ducea. Am mers vreo 40 de minute în direcția complet greșită, prin niște cartiere în care nu mai văzusem turisti. În fine, am întors și am întrebat un tip de la un chioșc care mi-a desenat pe o hârtie un fel de hartă cu semne pe care nu le-am înțeles. Am ajuns totuși — nu unde voiam, dar aproape.

Agra și Taj Mahal

La un moment dat am decis că trebuie să văd Taj Mahal-ul. Am plecat din New Delhi pe motocicletă — cam 200 km pe Yamaha Express Highway. Drumul era bun, surprinzător de bun. Surpriza a fost la Agra, unde traficul devenea și mai haotic decât în Delhi, dacă era posibil.

Taj Mahal-ul — ce să spun? E impresionant. Nu sunt genul care se extaziază la monumente, dar când îl vezi de aproape înțelegi de ce lumea face 200 km pentru el. Am făcut poze, m-am plimbat, am stat pe iarbă să mă uit la el un timp. Moment de liniște în mijlocul nebuniei indiene.

Drumul de întoarcere spre New Delhi a fost mai interesant. Fără GPS, cu telefonul folosit pentru filmat, navigam pe instinct și pe întrebări. La un moment dat am realizat că nu mai știu exact pe unde sunt — dar cumva, după câteva ore, am ajuns înapoi. India are un mod ciudat de a funcționa: totul pare dezorganizat, dar te duce unde trebuie. Până la urmă.

760 km și 35 de ore

Am mers în total 760 de kilometri în cele două săptămâni, cu 35 de ore pe motor. Pare puțin pentru distanță, dar în traficul indian 760 km sunt echivalentul a câțiva mii în Europa. Fiecare kilometru e intens — nu e nicio secundă în care să nu fii atent la ceva.

Am filmat ce am putut cu telefonul prins de rucsac — calitatea e ce e, eram în 2012 și monturi pentru camere nu aveam. Filmările de atunci sunt pe Facebook, nu pe YouTube. Am revenit în India câțiva ani mai târziu, de data asta cu o cameră ceva mai decentă — clipul de mai jos e din a doua vizită. Dar povestea de mai sus e din prima, aia reală, aia haotică.

A fost prima mea aventură pe motocicletă în afara țării. Nu știam atunci că o să urmeze Nordkapp, Georgia, Mongolia, Bosnia, Grecia, Delta Dunării, Turcia. India a fost doar începutul — dar ce început. Dacă supraviețuiești traficul din Delhi, poți merge oriunde.

Video — a doua oară în India

Filmulețul de mai jos e de la a doua vizită în India, câțiva ani mai târziu. De prima dată am filmat doar cu telefonul prins de rucsac — și alea erau mai mult pentru amintiri personale, nu pentru YouTube. Când vom avea exportul de pe Facebook, o să adăugăm și clipuri din prima aventură din 2012.

Între timp, urmărește filmulețul din a doua călătorie sau pe pagina mea de Youtube.